Like-uieste-ne daca iti place ce vezi

La noi la romani e o vorba, „dragostea tot prin stomac trece!” Stiu ca asta imi spunea si bunica cand eram mai mica si ii spuneam ca imi place vreun baiat de la scoala. Ea ma avertiza ca daca nu voi sti sa gatesc, dragostea nu va mai fi la fel de puternica si de pasionala. Deci, inca de mica stiam ca treaba cu mancarea trebuie sa ma preocupe serios. Asa ca i-am acordat atentie si atunci cand am inceput sa gandim I Do Weddings. Stiam ca vom avea un loc frumos cu o priveliste deosebita, undeva departe de zgomotul orasului, dar mai stiam ca oamenii ce aveau sa vina la noi, adica invitatii si mirii nostri trebuiau sa fie asteptati cu ceva pe masa. Cu paine si sare. Apoi, o masa copioasa cum numai la noi se face.

Am luat situatia in piept si am intors-o pe toate partile. Ne-am gandit la toate posibilitatile, insa, cea care ne-a dat cel mai bine la Excel a fost sa externalizam. Dar nu asa oricum, ci catre cineva care sa inteleaga evenimentele noastre, sa priceapa de ce e musai sa avem degustari … si multe altele, de-ale noastre idei „crete” . Zis si facut. Asa a inceput colaborarea noastra cu Enjoy Catering.
Ii stiam pe baieti, stiam ca sunt pasionati de treaba asta cu gatitul, am vazut potential. Am avut incredere si ne-au ramas foarte aproape. Acum sunt de-ai casei. Au invatat atat de bine care-i treaba cu nuntile noastre, cu meniurile sofisticate si chiar le place.

Etapa 1. La inceput, in 2007, meniurile pentru nunti erau simple si nu prea variate, noi le spuneam meniuri „cartofi cu cartofi”. Asta pentru ca, pe atunci, meniul arata cam asa: aperitiv, entre-ul cu cartofi, felul principal cu cartofi, mai lipsea desertul cu cartofi, nu ca n-ar fi buni, dar era deja prea mult. Una peste alta, ne-am cam prins ca ceva nu e bine, noroc cu Voichita (prima miresica), care a fost deschizatoare de drumuri. Nunta cu bufet suedez si meniu international (cu vinete parmigiana, un deliciu!)… ce mai, pe sufletul nostru!

Etapa 2. Am inceput sa gatim, am organizat primele nunti, oameni multumiti, ce bine.  Si a aparut primul hei rup! Doua baluri de absolvire de cate 300 de persoane, unul dupa altul. Am vorbit cu clientii, am stabilit meniul, unul mai diferit, usor sofisticat,  trebuia sa ne apucam de treaba. S-a facut un plan si a venit si primul hop. Unde credeti ca era problema? La noi in gradina, la propriu! Bucatarului nostru nu-i placeau rosiile de Turcia sau mai stiu ce alte legume importate sau crescute pe ciment, ca na, alea n-au gust dom’le. Nu se compara cu ale noastre, roamanesti, din curtea bunicii.  Ce ne facem? Trebuia sa gatim pentru 300 de oameni! Asta e, am mers la Obor la tantica pe care o stia el, am umplut masinile si asa am gatit pentru 300 de persoane cu legume naturale. Asa facem si acum, pentru ca nu am reusit sa il lecuim, bine, nici nu ne dorim, dar ne aducem aminte cu drag de primele noastre momente impreuna.
Etapa 3. Am avut nunti fara sarmale, am avut nunti cu bufet suedez, am avut sute de meniuri pentru vegetarieni (preferatele bucatarilor, serios!), chiar si „raw vegan” cu sarmale, am facut cele mai sofisticate entre-uri si tot asa.  Experienta lor de 8 ani incoace s-a simtit cu fiecare eveniment, ne-au uimit de fiecare data, ne-au facut surprize tare placute, s-au pliat pe toate tipurile de evenimente.

Ce mai incolo si si-ncoace, au devenit, cu timpul, ca parte din echipa I Do Weddings, ne sunt tot timpul alaturi si avem ceva in comun, pasiunea pentru ceea ce facem. Ne-am adus in jur oameni pasionati de munca lor, toti furnizorii nostri sunt asa, si va vom face cunostinta cu cat mai multi dintre ei in continuare.

Pana data viitoare, sa aveti pofta! Si nu uitati, „dragostea tot prin stomac trece!”

PS: Mai avem un lucru in comun cu ei, ne place sa reciclam si nu ne place sa aruncam mancarea. Dar asta e un alt topic de abordat pe viitor :).

Like-uieste-ne daca iti place ce vezi