[rev_slider teambuilding]

Photo credits: noi 🙂

Astazi nu va povestesc despre nunti, decoratiuni si aranjamente. Si nici despre invitatii sau meniuri, desi ar trebui sa fiti pe faza daca va faceti nunta in vara acestui an. Sa va apucati de treaba, ca sa nu va prinda panica mai incolo. Si nici despre rochite de mireasa sau costume, desi sa stiti ca ar fi bine sa cautati sa vi le cumparati deja, sa fiti siguri ca gasiti ce vreti.

Dar, am zis ca nu vorbim de nunti, nu?

Astazi va incant cu vorbe de duh despre echipa si sentimentul frumos pe care il ai atunci cand ai in jurul tau oamenii aia potriviti. Umbla o vorba-n targ ca e bine sa iti aduci aproape oamenii aia potriviti si sa ii inlaturi pe cei nepotriviti. DA, sunt cam norocoasa. De data asta, am primit de la univers un dar prea fain, echipa mea, oamenii meu, copiii mei, dragii mei, prietenii mei.

Acum un weekend, noi astia de la I Do Weddings | nuntiinaerliber.ro, adica eu, Liana, Ana si Dani am fugit cateva zile pana la Budapesta. Cica in teambuilding…sau nu.

’Teambuiling’ e un termen asaaa, usor pretentios, il vad mai degraba in „peisajul” companiilor mari. Noi, suntem putintei, o mana de oameni. Si nici nu prea avem ce „construire de echipa” sa facem, ca am facut-o deja, cu mai bine de 6 ani in urma. Eu i-as zice mai degraba, o vacanta de premiere, a noastra ca echipa. Nu v-as fi scris articolul acesta daca n-as crede ca am in jurul meu oameni prea faini si o sa va spun si de ce.

Targetul cel de toate zilele.

Anul trecut, am intrat si noi in randul lumii, ne-am stabilit un target. Si tot noi am hotarat, ca daca il vom atinge, vom merge intr-o vacanta impreuna, o vacanta cu „firma”. Si uite asa, pentru ca am fost cuminti si harnici in 2014, ne-am premiat cu Budapesta in 2015. Ne uitam noi pe calendar, bifam perioada, pana in degustari (ca apoi se declaseaza nebunia…:)), luam cazare…ce mai, zis si facut!

Operatia-surpriza inainte de teambuilding.

Intre timp, surpriza! Am fost nevoita sa ma operez la picior. Nimic grav, dar asa cum poate ati mai auzit, ca de stiut nu va doresc, orice operatie vine cu niste saptamani de recuperare, la mine s-au nimerit sa fie 3 saptamani de atela. Sa mutam vacanta nu avea rost, ca nimeream in perioada cu multa treaba, iar sa petreci vacanta cu telefonul la ureche nu ar fi fost chiar amuzant. Prin urmare, am hotarat, eu de capul meu, sa fac ceea ce mi se parea firesc, si anume, sa le zic lor sa plece linistiti in vacanta, ca doar nu e nici prima nici ultima noastra vacanta impreuna.

Da’ te pui cu copiii astia ai mei incapatanati! (asa le zic eu, copii, desi sunt cam maricei:)). Ori mergem toti, ori nu mergem nici unul! Dupa cateva lupte ale mele cu morile de vant si cu piciorul anchilozat, s-a hotarat, ei de data asta. Scaunul cu rotile de inchiriat, carje bifat si gata, „and we are ready to go”.

Povesti din vacanta.

Ne-am distrat..mai ales pe seama mea. Se ofereau oamenii sa-mi dea reducere cand ma vedeau asa, isi construiau niste scenarii, care mai de care. Ii lamuream repede ca nu e atat de grav, dar nah scaunul cu rotile nu ma ajuta deloc.

A fost o vacanta chiar faina! Am mancat gulas, am baut bere cu Jeger, ne-am plimbat cat am putut de mult, mai ales eu. Si nu le-a fost usor sa stea dupa mine, dar nu au dat inapoi. Au fost, evident momente in care cautam si noi un bar sa bem ceva si pana il gaseam ne treceau toate caldurile, mai ales pe mine. Barul era jos, dar mesele erau sus si ia uitati-ma pe mine urcand in carje scarile cu care nu eram deloc obisnuita.

Au avut si momente in care am insistat sa ma lase sa stau linistita, ca aveam treaba, trebuia sa mai pregatesc cateva articole pentru voi si asa i-am pacalit. M-au lasat. M-am imprietenit cu tipul de la cafeneaua de langa casa, care vazandu-ma in scaun cu rotile s-a comportat ca atare. Am baut cafele si vin fiert si am mancat cea mai buna supa crema facuta chiar de el, un irlandez destul de umblat prin Romania. Omul a fost chiar dragut si am apucat sa stam un pic de vorba, asa, printre comenzile si treburile lui.

A, sa nu uit, in Ungaria se gaseste cel mai bun cidru din univers! E destul de prelucrat fata de reteta originala, dar e buuuun! Se numeste Somersby si se gaseste in toate tarile vecine cu noi, peste tot mai putin in Romania.

Va multumesc si va iubesc!

Deci da, ziceti si voi, cum sa nu va povestesc eu despre echipa mea de Feti-Frumosi si Sanziene, minunatii acestia care fac ca timpul sa treaca atat frumos!

Cum sa nu le multumesc din toata inima pentru toate experientele faine pe care le-am trait impreuna! (si mai ales pentru cat au impins la scaunul ala cu rotile :))

Incheierea va apartine. Sa stiti ca ne-am pregatit si ne-am energizat, suntem gata cu forte proaspete pentru voi si noul sezon 2015. Am scapat de atela, dar nu si de carje, dar e ok, abia asteptam sa inceapa nebunia, degustarile, invitatiile de legat (am legat deja cateva), meniurile, decoratiunile, buchetele si tot asa! Mmm..ne e cam dor!